I. Adevărul despre Osho.
Astăzi, fără a se cunoaște toate aceste amănunte, Osho a devenit un nume la care, cu reverență, se face trimitere tot mai des de către adepții diverselor forme de Human Potential Movement — vezi seminariile Landmark Forum, NLP,Lifecoaching, cursurile de dezvoltare personală etc; iar România nu face nicio excepție – în țara noastră, Osho este deja un nume respectat de mastercoach-i, coach-i, traineri și alte călăuze! Cel care spunea că, ”Atracția pentru sex este atracția pentru Dumnezeu!” (min 12:06 din documentar), și care se autointitula un playboy spiritual, a fost până la urmă un osho (înalt preot), un existențialist,(după cum se autodefinea)1) un învățător al unei credințe și filozofii anticreștine!
La un moment dat, el chiar îl citează pe comunistul Karl Marx, împărtășind credința acestuia potrivit căreia ”Religia este opiu pentru popoare!”. Dar Osho merge și mai departe, și în calitate de admirator al lui Hitler, afirmă că, ”Dreptatea este de partea celui puternic”, ”frica și ura îi unește pe oameni”, făcând apologia confruntării, ”O regulă a generalilor!”… Își exprimă ura pentru familie, face glume pe seama lui Dumnezeu [”Slavă lui Dumnezeu că nu există Dumnezeu!”]…
Mai mult, Osho afirmă că, ”Oricine vă dă un sistem de credință, acela este adversarul vostru!”2) — dar, în deplină contradicție cu afirmația sa, el asta face: oferind așa-zisa religie fără religie (similară budhismului, în care Dumnezeul Creației este negat), presupunând la rându-i un sistem de credințe și convingeri. Important de menționat aici este faptul că, multe alte mișcări religioase similare ca învățătură cu a lui Osho, și ai căror guru/învățători negau că de fapt ei promovau o anume formă de religie, au fost declarate în instanțele americane a fi învățături religioase.
De exemplu, Meditația Transcedentală – ai cărei guru și adepți au încercat să o introducă în școli, ca pe o știință nereligioasă – a fost declarată ca fiind o ”învățătură religioasă”, de către Tribunalul din New Jersey, 1977, care a interzis predarea acesteia în școlile din USA, prin concluzia de mai sus, a judecătorului H. Curtis. [Yoga și Meditația Transcedentală, de John Weldon și Dr. Clifford Wilson, pag. 15]. Existențialistul zen, Osho, le-a oferit adepților săi, ”eliberarea prin sex” — în fapt, niște acte de o inimaginabilă depravare și degradare a ființei umane. (vezi cele două fotografii de deasupra).
Oamenii aceștia și-au necinstit singuri trupurile, înșelați de învățăturile mincinoase ale unui osho, care le-a spus că nu există Dumnezeu, dar care i-a determinat să-i aducă lui închinare, ca unui dumnezeu. Biblia vorbește despre oameni ca și aceștia, atunci când spune:
”S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine care seamănă cu omul muritor… . De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Romani 1:22-24)
Mulți dintre acești bieți înșelați, munceau și câte 20 de ore pe zi, slujindu-i unui mare mincinos și oportunist. El s-a îmbogățit, pe seama lor, în timp ce copiilor acestor adevărate slugi ale lui Osho, le-a fost afectată iremediabil viața — și ca sfidarea la adresa bunului simț să fie completă, Osho ”binefăcătorul” lor, își însușea fără rușine expresia bănească a recunoștinței lor, sporindu-și zilnic uriașa avere!
Astăzi însă, se poate spune că, ”Osho” este deja o marcă sub care prosperă comerțul cu literatură anticreștină, tipică New Age, iar noii săi admiratori, cei mai mulți, habar nu au despre cee ce se ascunde în spatele atât de abstractului, atractivului și comercialului, ”Osho”.
Așadar un osho(înalt preot zen), un existențialist, un filozof al absurdului, la fel ca și prietenul său, Werner Erhard; care neagă existența Dumnezeului Creației și a Fiului Său, Hristos; iar în schimb proclamă divinitatea umană! Un sistem de credință specific monismului hindus. Pentru aceia care vor dori să analizeze cu atenția învățătura acestui înalt preot, Rajneesh, nu va fi dificil să se observe că aceasta abundă în contradicții:
– de exemplu, el spune undeva așa: ”… viața nu are niciun înțeles, și nici nu este fără înțeles…”
Într-o afirmație ca acea de mai sus însă, apare o contradicție flagrantă – un lucru nu poate să aibă un înțeles și în același timp să nu aibă vreun înțeles! Aritstotel, invalida o astfel de atitudine, prin ceea ce se cheamă principiul contradicțiilor: ”Sunt unii însă care, precum am spus, afirmă că e posibil ca un lucru să fie și totodată să nu fie, și că se poate cugeta în acest chip. Părerea aceasta se întâlnește la mulți naturaliști. … este însă o imposibilitate ca un lucru să fie și în același timp să nu fie… Încă unii, din pricina ignoranței lor, pretind că trebuie dovedit chiar și acest principiu fundamental; dar e un semn de ignoranță să nu-ți dai seama care propoziții au nevoie să fie dovedite și care nu. Oricum, e peste putință ca toate să fie demonstrate, căci procedând astfel am merge înainte la infinit, și atunci nu s-ar mai putea dovedi nimic. Dacă deci există vreun principiu care să nu aibă nevoie de a fi demonstrat, apoi cu greu s-ar găsi altul care să întrunească într-o mai mare măsură această condiție decât acesta. (principiul contradicțiilor) … ar fi ridicol să întrebuințăm argumente față de acela care n-are niciun argument pentru niciun lucru, tocmai pentru că nu are. Un om care are o asemenea atitudine, în măsura în care o are, nu e altceva decât un buștean.” [Aristotel, Metafizica; pag. 130, 131] Acest fel de abordare contardictorie, a discuției, este unul specific atât în cazul lui Osho, cât și pentru filozofia existențialistă/absurdă și/sau nihilistă; grecii antici numeau abordarea discuției/filozofiei de pe o asemenea poziție contradictorie – și implicit fără argumente – ca ”vorba lungă a unui sclav”.3) (Simonide)
Bhagwan Shree Rajnees (Osho) nu este altceva decât o mască a răului , pe care puțini îl cunosc, și care a îngrozit America anilor 1980, prin crimele comise în cadrul workshop-urilor sale [trupurile unor decedați, în condiții suspecte, fiind incinerate pe teritoriul sectei, fără anunțarea autorităților], prin metodele de spălare a creierului și control mental [vezi și așa-numita meditație dinamică sau meditația kundalini], prin abuzarea sexuală a adepților săi [obligați de multe ori să întrețină și relații homosexuale sau lesbiene], prin înrobirea adepților săi [unii muncind și 20 de ore pe zi pentru el], prin crearea unei dependențe totale de ashraamul său și distrugerea a mii de suflete și vieți, atât ale multora dintre membrii dar și a viitorului copiilor acestora — și totul în numele creării așa-numitului om fericit fără minte.4) Pentru toate acestea el avea să fie arestat, judecat și expulzat din SUA, în anul 1985.
