Sumar
- 1 Functionam ca un biocomputer cuantic
- 2
- 2.0.1
- 2.0.2 Functionam ca un biocomputer cuantic
- 2.0.3
- 2.0.4 Multiversul si constiinta
- 2.0.5
- 2.0.6 Pamantul privit ca holograma
- 2.0.7 Curs de Gestionare a Stress-ului si Anxietății - Acces 4 lecții / lună
- 2.0.8 PROGRAM SPIRITUAL TRANSFORMATIONAL KARANNA ACADEMY© - Odiseea Spiritului & Cheile Evoluției Spirituale ANUL I – Abonament 4 Lecții / Lună
- 2.0.9 Curs Vindecarea Celor 5 Răni
- 2.0.10 Metoda BKS Karanna - Sedinta de Regresie Hipnotica pentru Diminuarea Karmei
- 2.0.11 Sedinta de Regresie Hipnotica pentru Constientizarea Karmei
- 2.0.12 Consiliere Life-Coaching
- 2.0.13 Abonament Revista Karanna © - Revistă Online de Dezvoltare Personală și Spirituală
Functionam ca un biocomputer cuantic
Celebrul fizician David Bohm, discipolul preferat al lui Einstein, si-a exprimat convingerea ca particulele subatomice raman in contact cu restul particulelor, in ciuda distantei uriase care le poate desparti, pentru ca la un nivel mai profund al realitatii, aceste cuante nu sunt entitati individuale, ci mai degraba, extensii ale aceleiasi baze. Aceasta ar putea fi o demonstratie ca absolut toate aspectele cosmice sunt legate prin acelasi suport energetic. Acestea incercari stiintifice sunt in profund acord cu miturile, vechile traditii si filosofii. Karl Pribram, profesor de psihologie si psihiatrie la Universitatea Stanford devine partizanul lui Bohm sustinand si el ca universul si constiinta ar avea aceeasi structura holografica. De aici, Alan Miller, Iona Miller si Burt Webb au conceptualizat “paradigma holografica” unde campurile magnetice complexe determina organizarea tuturor sistemelor biologice. Conform acestei teorii, noi suntem mai degraba niste fiinte electromagnetice decat chimice si astfel intelegm de ce frecventele ELF ale rezonanatelor Schumann sunt direct legate de cele ale undelor cerebrale.
Functionam ca un biocomputer cuantic
Nu mai incape vreo indoiala ca intre om si Pamant exista un “cordon ombilical”, o relatie armonica. Vibratiile terestre, campul sau izoelectric de joasa frecventa si cel magnetic se imbina in aproximativ aceeasi plaja de frecvente cu emisiile energetice umane. Astazi, de aceasta relatie intrinseca dintre “micul cosmos” (Omul)-“cosmosul mediu” (Pamantul) si “cosmosul mare” (Universul) se ocupa echipele proiectului GEO 600 (http://www.geo600.org/). Concluziile acestor studii converg catre teoria ca viata constienta este influentata atat de campul magnetic terestru, cat si de campurile interplanetare si interstelare.
Cu alte cuvinte noi suntem un sistem trup-spirit (energii vazute-nevazute) si ne comportam ca un computer viu, cuantic. Experientele au demonstart ca in stare de meditatie, cand creierul emite in alfa si teta, omul si planeta intra in rezonanta. De-a lungul istoriei, ne-am sincronizat intotdeauna cu pulsatiile Pamantului, iar ritmul vietii noastre terestre a fost si este influentat de miscarile planetelor si lumina stelelor.
Insasi calendarele noastre lunare si solare demonstreaza ca Omul si Pamantul au ca esenta comuna acelasi centru:”Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris” (Aminteste-ti omule ca din tarana esti si in tarana te intorci-Genesa: 3-19). Radiatiile Schumann au o dubla functie. Pot participa la reglajul ceasului nostru bilogic influentandu-ne somnul, visele, secretiile hormonale,precum si starea de constienta, dar tot la fel, ritmurile si pulsatiile creierului nostru pot modifica structural Pamantul.
Multiversul si constiinta
Motto: “La inceput a fost logosul, si el era la Dumenzeu si el era Dumnezeu”!
Pionierul fizicii cuantice, Max Planck a afirmat in 1944 ca exista o matrice unica a creatiei, o dimensiune energetica pura ca loc de origine pentru sorii, planetele, stelele dar si pentru ADN. Recent, studiile din cuantica au confirmat existenta matriciei divine pe care au definit-o: recipientul universului, frontiera dintre realitate si imaginatie (ca realitate mentala), oglinda dintre starea de constienta si vis, reflexul gandului si a credintei in lumea concretului. Astazi, savantii seriosi sunt convinsi ca cele patru dimensiuni conventionale (lungime, latime, inaltime/abis si timp) nu sunt suficiente pentru a descrie cosmosul si de aceea devin partizanii teoriei Multiversului (n dimensiuni). In 1974, un celebru profesor de la Princeton, Jhon A Wheeler, specialist in gaurile negre, colaboratorul lui Einsetein, si al lui Niels Bohr s-a exprimat asa: “Urmatoarea etapa pe care va trebui s-o depaseasca fizica va fi sa arate intregii lumi, influenta constiintei asupra legilor umane si ale naturii”.
Asa cum nimeni nu poate sa-si interepreteze partitura, fiind in acelasi timp si scena, si universul are nevoie de o secena mai mare pentru a se desfasura. Wheeler mai spune: “Scena unde spatiul isi realizeaza schimbarile nu e nici macar spatiul-timpul lui Einstein…acolo nu sunt trei sau patru dimensiuni, ci un numar infinit!” Incepand de aici, tot mai multi savanti avanseaza teoria universului multidimensional. Printre ei, Jhon Schwartz, fizician la Berkeley a propus, chiar o teorie care implica 11 dimensiuni universale. Odata cu impunerea teoriilor cuantice, observand mult mai profund lumea noastra, formata din infime particule cuantice realizam cum pur si simplu un proton, de exemplu isi schimba comportamentul in prezenta unei constiinte emitatoare. Fizicienii de la Institul de Stiinte Weizmann, din Israel au demonstrat ca un fenomen se schimba direct proportional cu cat il examinam mai mult, ceea ce ne impune sa afirmam ca daca suntem vii si constienti “afectam in mod obligatoriu lumea din jurul nostru” cum scrie Sylvie Simon in 2012-Apocalipsa anuntata.
Rolul nostru creator se exprima prin faptul ca gandurile, vorbele si actiunile noastre ne creaza suportul lumii exterioare in care traim, caci, in aceasta noua lumina stiintifica intelegem ca suntm suflete cu trupuri si nu invers. Ceea ce mentalizam in invizibil devine concret in vizibil, caci, sa nu uitam, “timpul este unitatea de masura care permite gandului sa de vina realitate“, asa cum stiau mayasii!
Pamantul privit ca holograma
Inca din anii ’80, un grup de cercetatori francezi, coordonati de Etienne Guille gasisera dovezi concludente ca energiile cosmice isi schimbasera frecventa, iar structurile umane incepusera deja sa se modifice cu efecte clare asupra extinderii constiintei. Printre altele, francezii constatasera o schimbare de perceptie asupra timpului. Cu alte cuvinte, inca din ultimile doua decade ale secolului trecut, sistemul nostru de referinta s-a schimbat din ce in ce mai evident. Jacquelin Bousquet afirma: “Realitatea existentiala este un ansamblu de campuri supuse regulilor relativitatii restranse si mecanicii cuantice, restul este doar o consecinta a dinamicii acestor campuri.” Incepe sa se contureze ideea ca pamantul ar putea fi o uriasa holograma, iar odata cu risipirea nebuloasei din jurul gaurilor negre, tot mai multi savanti se lasa sedusi de ideea Multiversului (univers multidimensional).
Nu stiu daca dau foarte precis definitia gaurilor negre, dar ca idee generala, am putea spune ca ele sunt forme care s-au prabusit in ele insele eliberand in prealabil toata informatia energetica sub forma unui gigant camp magnetic. Oamenii de stiinta sunt de acord ca acest camp magnetic postum vietii unei planete, stele, etc este compus din fotoni si neutrino. Fizicienii au demonstra ca la limita acestui camp magnetic se afla prima particula care este asociata cu o unda psi. Aceasta din urma are rolul de a informa particula despre realitatea mediului ei energetic, deci informativ. Specialistii in cuantica sunt unanim de acord ca aceasta proprietate sta la baza hologramei.
Aceasta analogie este fascinantă și ne face să reflectăm asupra potențialului incredibil al minții umane și al complexității sale.