DOCUMENTAR ADEVARUL DESPRE OSHO

DOCUMENTAR ADEVARUL DESPRE OSHO

 

Manipularea tinerilor se realizeaza prin metode de spalare a creierului si controlul mintii. Sa vedem ce inseamna acesti termeni de “spalare a creierului” sau “controlul mintii”:

Pentru obținerea unui control total asupra individului se acționează pe trei mari direcții de acțiune:[2]

  • remodelarea comportamentului,
  • restructurarea gândirii și
  • redefinirea structurii emoționale.

Acest lucru se realizează în trei etape:
1) dezghețarea, constând în distrugerea totală a vechiului element de identitate a individului (act de comportament, mod de gândire, sentiment).
2) schimbarea, prin inocularea noului element de identitate.
3) reînghețarea, prin fixarea noii personalități a individului, pentru ca ea să reziste în timp.

Osho

”… în afară de Dumnezeu, nu există adevăr… dacă scoţi Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumeţ tragic. Fără Biblie, europenii, chiar şi laureaţii premiului Nobel, dormeau în crăci. Stiinţa şi filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare şi consolatoare pe continent – suverană – e Biblia.” [Din cugetările lui Petre Țuțea]

I. Adevărul despre Osho.

În hindi, cuvântul Osho, ओशो, se traduce prin Oceania (Oshiyenia, Oshiyenika) — vezi insulele răspândite de-a lungul Oceanului Pacific).
În limba japoneză, cuvântul Osho, 和尚, desemnează un înalt preot zen-buddhism care se află la conducerea unui templu.
Osho, pe numele său adevărat Chandra Mohain Jain (1931 – 1990), nu este nimeni altul decât acel guru cunoscut sub numele de Bhagwan Shree Rajneesh, un nume pe care, el  l-a purtat între anii 1970 și până spre finalul anilor 1980, când el a fost expulzat din SUA pentru numeroase încălcări ale legii, printre care și crime. Numele de ”Osho”, avea să fie purtat pentru scurtă vreme, aproximativ doar un an  înainte de decesul acestuia. Numele de Bhagwan Shree Rajneesh este un nume de tristă amintire pentru America, pentru victimele sale dar și pentru locuitorii orașului Antelope, din Oregon – oraș care avea la un moment dat să intre sub stăpânirea sectei lui Bhagwan, ocazie cu care și numele i-a fost schimbat în Rajneesh City.

Astăzi, fără a se cunoaște toate aceste amănunte, Osho a devenit un nume la care, cu reverență, se face trimitere tot mai des de către adepții diverselor forme de Human Potential Movement — vezi seminariile Landmark Forum, NLP,Lifecoaching, cursurile de dezvoltare personală etc; iar România nu face nicio excepție – în țara noastră, Osho este deja un nume respectat de mastercoach-i, coach-i, traineri și alte călăuze!  Cel care spunea că, ”Atracția pentru sex este atracția pentru Dumnezeu!” (min 12:06 din documentar), și care se autointitula un playboy spiritual, a fost până la urmă un osho (înalt preot), un existențialist,(după cum se autodefinea)1) un învățător  al unei credințe și filozofii anticreștine!

La un moment dat, el chiar îl citează pe comunistul Karl Marx, împărtășind credința acestuia potrivit căreia ”Religia este opiu pentru popoare!”. Dar Osho merge și mai departe, și în calitate de admirator al lui Hitler, afirmă că, ”Dreptatea este de partea celui puternic”, ”frica și ura îi unește pe oameni”, făcând apologia confruntării, ”O regulă a generalilor!”… Își exprimă ura pentru familie, face glume pe seama lui Dumnezeu [”Slavă lui Dumnezeu că nu există Dumnezeu!”]…

Mai mult, Osho afirmă că, ”Oricine vă dă un sistem de credință, acela este adversarul vostru!”2) — dar, în deplină contradicție cu afirmația sa, el asta face: oferind așa-zisa religie fără religie (similară budhismului, în care Dumnezeul Creației este negat), presupunând la rându-i un sistem de credințe și convingeri. Important de menționat aici este faptul că, multe alte mișcări religioase similare ca învățătură cu a lui Osho, și ai căror guru/învățători negau că de fapt ei promovau o anume formă de religie, au fost declarate în instanțele americane a fi învățături religioase.

De exemplu, Meditația Transcedentală – ai cărei guru și adepți au încercat să o introducă în școli, ca pe o știință nereligioasă – a fost declarată ca fiind o ”învățătură religioasă”, de către Tribunalul din New Jersey, 1977, care a interzis predarea acesteia în școlile din USA, prin concluzia de mai sus, a judecătorului H. Curtis. [Yoga și Meditația Transcedentală, de John Weldon și Dr. Clifford Wilson, pag. 15]. Existențialistul zen, Osho, le-a oferit adepților săi, ”eliberarea prin sex” — în fapt, niște acte de o inimaginabilă depravare și degradare a ființei umane. (vezi cele două fotografii de deasupra).

Oamenii aceștia și-au necinstit singuri trupurile, înșelați de învățăturile mincinoase ale unui osho, care le-a spus că nu există Dumnezeu, dar care i-a determinat să-i aducă lui închinare, ca unui dumnezeu. Biblia vorbește despre oameni ca și aceștia, atunci când spune:
”S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine care seamănă cu omul muritor… . De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” (Romani 1:22-24)

Mulți dintre acești bieți înșelați, munceau și câte 20 de ore pe zi, slujindu-i unui mare mincinos și oportunist. El s-a îmbogățit, pe seama lor, în timp ce copiilor acestor adevărate slugi ale lui Osho, le-a fost afectată iremediabil viața — și ca sfidarea la adresa bunului simț să fie completă, Osho ”binefăcătorul” lor, își însușea fără rușine expresia bănească a recunoștinței lor, sporindu-și zilnic uriașa avere!

Astăzi însă, se poate spune că, ”Osho” este deja o marcă sub care prosperă comerțul cu literatură anticreștină, tipică New Age, iar noii săi admiratori, cei mai mulți, habar nu au despre cee ce se ascunde în spatele atât de abstractului, atractivului și comercialului, ”Osho”.

Așadar un osho (înalt preot zen), un existențialist, un filozof al absurdului, la fel ca și prietenul său, Werner Erhard; care neagă existența Dumnezeului Creației și a Fiului Său, Hristos; iar în schimb proclamă divinitatea umană! Un sistem de credință specific monismului hindus. Pentru aceia care vor dori să analizeze cu atenția învățătura acestui înalt preot, Rajneesh, nu va fi dificil să se observe că aceasta abundă în contradicții:
– de exemplu, el spune undeva așa: ”… viața nu are niciun înțeles, și nici nu este fără înțeles…”

Într-o afirmație ca acea de mai sus însă, apare o contradicție flagrantă – un lucru nu poate să aibă un înțeles și în același timp să nu aibă vreun înțeles! Aritstotel, invalida o astfel de atitudine, prin ceea ce se cheamă principiul contradicțiilor: ”Sunt unii însă care, precum am spus, afirmă că e posibil ca un lucru să fie și totodată să nu fie, și că se poate cugeta în acest chip. Părerea aceasta se întâlnește la mulți naturaliști. … este însă o imposibilitate ca un lucru să fie și în același timp să nu fie… Încă unii, din pricina ignoranței lor, pretind că trebuie dovedit chiar și acest principiu fundamental; dar e un semn de ignoranță să nu-ți dai seama care propoziții au nevoie să fie dovedite și care nu. Oricum, e peste putință ca toate să fie demonstrate, căci procedând astfel am merge înainte la infinit, și atunci nu s-ar mai putea dovedi nimic. Dacă deci există vreun principiu care să nu aibă nevoie de a fi demonstrat, apoi cu greu s-ar găsi altul care să întrunească într-o mai mare măsură această condiție decât acesta. (principiul contradicțiilor) … ar fi ridicol să întrebuințăm argumente  față de acela care n-are niciun argument pentru niciun lucru, tocmai pentru că nu are. Un om care are o asemenea atitudine, în măsura în care o are, nu e altceva decât un buștean.” [Aristotel, Metafizica; pag. 130, 131] Acest fel de abordare contardictorie, a discuției, este unul specific atât în cazul lui Osho, cât și pentru filozofia existențialistă/absurdă și/sau nihilistă; grecii antici numeau abordarea discuției/filozofiei de pe o asemenea poziție contradictorie – și implicit fără argumente – ca ”vorba lungă a unui sclav”.3) (Simonide)

Bhagwan Shree Rajnees (Osho) nu este altceva decât o mască a răului , pe care puțini îl cunosc, și care a îngrozit America anilor 1980, prin crimele comise în cadrul workshop-urilor sale [trupurile unor decedați, în condiții suspecte, fiind incinerate pe teritoriul sectei, fără anunțarea autorităților], prin metodele de spălare a creierului și control mental [vezi și așa-numita meditație dinamică sau meditația kundalini], prin abuzarea sexuală a adepților săi [obligați de multe ori să întrețină și relații homosexuale sau lesbiene], prin înrobirea adepților săi [unii muncind și 20 de ore pe zi pentru el], prin crearea unei dependențe totale de ashraamul său și distrugerea a mii de suflete și vieți, atât ale multora dintre membrii dar și a viitorului copiilor acestora — și totul în numele creării așa-numitului om fericit fără minte.4) Pentru toate acestea el avea să fie arestat, judecat și expulzat din SUA, în anul 1985.

 
 
II. Secretele Controlului Minții. Bhagwan Shree Rajneesh
(Osho)

Note
1) Filozoful Walter Kaufmann sesizează dificultatea majoră a existențialismului, și anume că nu poate defini și clasifica concis. El spune că ”Existențialismul nu este o filozofie, ci o etichetă pentru mai multe revolte foarte diferite față de filozofia tradițională [În cazul civilizației europene și americane, credința creștină]; că deși cei mulți dintre „existențialiști”, au repudiat această etichetă; oricare observator din afară ar putea concluziona că singurul lucru pe care îl au în comun între ei „existențialiștii” este o aversiune reciprocă. Având în vedere acest lucru, se poate argumenta că eticheta de „existențialism”, ar trebui să fie abandonată cu totul.” Existentialism: Introduction (Existentialism from Dostoevsky to Sartre, 1972) W. Kaufmann
Existențialistul Jean Paul Sartre (1905-1980), în eseul său cu același nume – vezi afirmația care urmează – publicat în anul 1946, afirma că, ”Existentialisme est un Humanisme.”, adică,existențialismul este umanism!
În anul 1962, un umanist, dr. Charles Francis Potter, lider și fondator al First Humanist Society, New York, –  el fiind și unul dintre semnatarii Manifestului Umanist din anul 1933 -, arăta că:
Umanismul nu înseamnă abolirea religiei”, ci începutul adevăratei religii. Eliberând religia de supranatural, vor fi eliberate rezerve enorme de putere, contrar decât până acum. Omul a așteptat prea mult pentru ca Dumnezeu să facă ceea ce omul ar trebui să facă și este pe deplin capabil să o facă. „Aceasta trebuie să fie, a spus el,” o religie de bun-simț; iar scopul principal al omului este de a se auto-perfecționa (self-improvement), atât ca individ cât și ca popor. ” (1962) New York Times Obituary, Charles Potter, Clergyman Dead.)
Apoi, Joseph. M. Bochenski (1902-1995), logician și filozof, constata că, ”filozofia existențialistăpoartă întotdeauna ștampila de experiență personală.” (Contemporary European Philosophy, pag. 159)
Iar referitor la ”experiență personală”, dr. Michael York, în cartea sa, The Emerging Network  – o abordare sociologică a noilor religii specificie New Age, la pagina 318, redă observația potrivit căreia: ”experiența personală extatică, mistică sau psihică este un criteriu de identitate pentru un cult aparținând mișcărilor New Age sau neo-păgâne”.
În concluzie, existențialismul este o religie umanistă, a revoltei antiteiste, care poartă pecetea experienței personale și se suprapune vizibil cu noile culte New Age sau neo-păgâne. Bhagwan Shree Rajneesh însuși confirmă această suprapunere atunci când spunea despre el așa: ”Eu sunt un existențialist!”. Deci, el a mințit când susținea că nu-i învață pe adepții săi nicio religie! Și dacă la asta mai se adaugă și faptul că, cuvântul osho se traduce prin mare preot (un termen specific religiei), atunci pretenția la nereligiozitate a lui Osho denotă ridicol, nesinceritate, ignoranță sau toate la un loc.
2) Afirmația lui Osho, potrivit căreia ”Oricine vă dă un sistem de credință, acela este adversarul vostru!” este mult mai subtilă decât pare. Înainte de toate trebuie să se observe caracterul general al afirmației, exprimat prin cuvântul, ”oricine”; chiar și așa însă, Osho vizează credința creștină. Însă deoarece Osho este un admirator al lui Darwin, Marx, Heidegger, Htiler (și implicit al sistemelor acestora de credințe) etc — prin urmare acel ”oricine” nu vizează chiar pe oricine! Un lucru trebuie observat clar, anume că, filozofia/credința specifică mediului din care proveneau adepții săi americani și europeni era una predominant creștină. Prin urmare, declarația lui Osho viza exclusiv creștinismul istoric. Dar să presupunem, prin absurd, că observația mea nu ar fi una justă — atunci, chiar și așa, ”generalizarea” lui Osho, atungi când atinge invariabil Cuvântul Scripturii, ea nu se traduce decât prin blasfemie! Cuvântul folosit de Osho, adversar – care în ebraică se traduce prinSatana – este atribuit de către Osho, ”oricui” ar da oamenilor un sistem de credință.
Iată însă ce se spune în Biblie despre credință și despre cine le dă oamenilor, credința creștină:
”Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)
”Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Ioan 12:44)
”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1)
Apostolul Iuda (nu iscarioteanul) îi îndeamnă astfel pe cei care au auzit și au primit Cuvântul:”…luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” (Iuda 3:3).
Cine este Acela care le-a dat sfinților credința? Acela este doar Dumnezeu! Cine este Acela care le dă oamenilor credința, prin auzirea Cuvântului? Acela este doar Dumnezeu!
Așadar, Osho numește Cuvântul, adversar! Osho îl numește pe Dumnezeu, Satana!

3) ”Toate aceste teorii sunt lipsite de rațiune, căci se combat între ele, sfidează bunul simț și seamănă cu ceea ce Simonide numește ”vorbă lungă”. (Când scavii sunt prinși că au greșit , ei caută să se disculpe prin vorbe înșirate care nu mai au sfârșit.)”; Aristotel, Metafizica, pag. 571.4) ”… după cum e tot atât de puțin admisibil să punem buna întocmire a lumii pe seama întâmplării sau a nimerelii… Mintea este pricina bunei întocmiri și rânduieli…” Aristotel, Metafizica, pag. 28

 

Meditația dinamică. Spălarea creierului prin hiperventilație.

 

meditatia dinamica osho

 

 

12 mai 2016
2011-2020 Copyright by Karanna ©